Cine sunt?

„Oameni” si parerile lor despre voluntariat! 

Cateva nuante despre voluntariat…..?
Cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor, de regula se imita unul pe altul.
Luand in considerare acest aspect avem sansa sa facem lucruri exceptionale impreuna,cu acei colegi care accepta sau chiar admira o idee. Ideea asta o poti porni chiar TU.
Szakal
Tunderground

 

„ Ca voluntar IMPACT cel mai mult imi place faptul ca lucram in echipa, si asa e mult mai usor…Lucrul in echipa ne ajuta sa vedem mai bine problemele, putem primi solutii de la altii, idei la care noi nu ne-am fi gandit. Este adevarat… la unele jocuri de echipa poti sa si pierzi din cauza celor din echipa ta …dar asta e tot farmecul echipei: Toti pentru unul si unul pentru toti.”

Nicoleta Golea, membru IMPACT

 Intr-o viziune dusa dincolo de perceptia cotidiana, obisnuita, fugara, pot spune ca pentru mine voluntariatul inseamna Dumnezeu. De ce? Pentru ca ideile de baza ale fiecarei religii sunt bunatatea si dragostea (de divinitate, de natura, de om, de creatiile sale, de tot ce e frumos, frumusetea fiind o „bunatate” de asemea). Astfel, ca voluntar iti oferi dragostea neconditionata unei idei, infrumusetezi cat poti mediul inconjurator (in totalitatea lui), imbunezi inimi si conceptii, creezi zambete libere si dai contur ideii de om iubitor de Dumnezeu.

Intr-o alta viziune, a fii voluntar e foarte tare. Esti inconjurat de oameni minunati pe care, fiind voluntar, tu ii alegi, iei parte la o diversitate de actiuni frumoase, calatoresti, imbini, in primul rand pentru utilitate proprie, utilul cu placutul. Pentru ca prin voluntariat te dezvolti frumos, durabil, liber si deschis.

Cristina Stoica, voluntar A.R.T. Fusion 

 

Cu riscul de a nu spune ceva cu totul nou, o sa confirm ca voluntariatul este un mediu in care la tot pasul dai de oameni deosebiti, un mediu care da o alta perspectiva asupra a tot, si nu in ultimul rand, formeaza un caracter mai puternic. Toate acestea, desi adevarate, pot fi incadrate de catre multi in categoria „propaganda”. Adevarul e ca voluntariatul nu este format doar din zambete si cantece, si de fapt a face voluntariat este mult mai greu decat ar crede cineva.

Voluntariatul inseamna a lucra si dupa serviciu. Inseamna a lipsi de acasa, cateodata pentru a suporta vreme nu tocmai prietenoasa, alte dati pentru a sacrifica bucuria unei vremi perfecte. Cateodata inseamna a risca ridiculizarea propriei persoane sau chiar a fi supus unor acte de violenta verbala. Inseamna de multe ori a nu dormi, a nu manca si a nu sta locului, toate acestea in intensitati si durate trecute cu mult peste confortului. Inseamna, incredibil de des din nefericire, a te confrunta cu prejudecatile unei societati neadaptate, care nu vrea in ruptul capului sa creada ca un om poate ajuta un alt om pur si simplu pentru ca sunt amandoi oameni si pentru ca asta inseamna ceva. De multe ori, beneficiarii actelor de voluntariat nu vor multumi. Alte dati, ajutorul dat pur si simplu nu va fi destul, pentru ca o mana de oameni nu pot rezolva brusc probleme mai batrane decat ei.

Voluntariatul inseamna efort, dedicare, salturi in intuneric, si toate acestea gratis. Toate acestea fara garantia unui succes. Și totusi, voluntarii sunt cei mai veseli oameni pe care i-am intalnit. Sunt oamenii care se demoraizeaza greu si se distreaza mereu pe cinste. Sunt oamenii care isi insusesc natura dincolo de apartenenta la un ONG. Sunt oamenii care se descurca cel mai bine, indiferent de situatie. Sunt oamenii care stiu cel mai bine sa lucreze in echipa. Pentru ca greutatile sunt cele care apropie oamenii, pentru ca efortul este cel ce scoate la iveala focul interior al fiecaruia, pentru ca un voluntar nu e aproape niciodata singur.

Voluntariatul este in cele din urma un munte greu de urcat. Un munte pe care multi nu l-ar aborda, iar un alpinist entuziasmat va fi privit mereu cu mult scepticism. Cateodata esti tras in sus, alte dati tu esti cel care ii ajuta pe ceilati sa urce, insa niciodata nu esti singur, iar asta te apropie de ceilalti mai mult decat orice teambuilding cu biliard si discoteca. Drumul este lung, greu, si nu lipsit de pericole, insa odata ajuns in varf, te cunosti mai bine. Odata ajuns in varf, vezi mai multe, si e greu sa te mai supere ceva. Odata ajuns in varf, stii ca poti sa faci cam orice ti-ai propune. Odata ajuns in varf iti dai seama ca de fapt asta e ceva ce doreai dintotdeauna sa faci.

                                                                                                     Tudor Marciu, voluntar A.R.T. Fusion

 

Am inceput sa fiu voluntar din nevoia de refugiu, din nevoia de a cunoaste oameni intr-un moment in care ma vedeam dezradacinata si singura… In vremea aceea (acum trei ani) a fi voluntar mi se pare un fapt greu de atins; credeam ca pentru a deveni voluntar trebuie sa treci prin niste selectii si ca nu oricine poate dobandi statutul acesta. Acum intr-adevar stiu ca nu toti putem fi voluntari, dar dificultatea nu sta in “a intra” in voluntariat, ci in “a ramane” pe aceasta pozitie. De ce? Pentru ca nu multi opteaza sa investeasca fara sa aiba rezultate vizibile, tangibile si imediate; pentru ca nu multi isi asuma responsabilitati implicite; pentru ca nu multi au imboldul de a oferi fara a astepta nimic altceva decat poate zambete, solidaritate, sustinere in proiectele comune, si nu numai.

Ce ma face sa continui sa fiu voluntar?

Cred ca sunt cateva nevoi: ale mele dar si ale celorlalti. Dintre nevoile mele personale pe care voluntariatul mi le satisface se numara: nevoia de a dobandi incredere in propria-mi persoana, nevoia de a ma autdepasi, nevoia de a intra in contact cu oameni care ma formeaza intr-un fel sau altul…

Dar pe langa motivatiile acestea de natura intrinseca, mai sunt acelea care tin de nevoia de a da, de a oferi celorlalti ceva din propria persoana, dar mai concret ceva din timpul care adesea pare a nu avea rabdare cu noi, impiedicandu- ne sa facem poate cat am vrea. Asa cum mi se parea la inceputul perioadei in care am activat ca voluntar, aceasta postura  mi se pare una respectabila. Cand spun respectabila ma refer deopotriva la jucat teatru forum, dar si la strans gunoaie in activitati de ecologizare; ma refer deopotriva la activitati de organizare, dar si la impartit pliante; ma refer atat la participarea in proiecte intrenationale cat si la dat telefoane solicitand sustinere de orice fel in vreu proiect sau vreo activitate; ma refer la orice fel de actiune a carei scop corespunde scopului comun de a duce la bun sfarsit “o facere de bine”.

Nu stiu in ce masura presupune voluntariatul sacrificii; pentru ca fac cu drag ceea ce fac nu simt ca as face sacrificii, insa cu singuranta sunt nevoita sa tin piept comentariilor  neintelegatore ale unora dintre cei din jurul meu. Deasemenea in anumite momente ale zilei trebuie sa aleg intre a fi voluntar si a fi fiica, sora, iubita, prietena, studenta… Vreau totusi sa cred, asa cum Octavian Paler ne impartaseste din gandurile lui, ca “avem timp pentru toate”! Deci si pentru a fi voluntari!

 

„Nu putem face lucruri mari pe acest Pamant, putem face numai lucruri mici, cu multa dragoste.”

Maica Teresa

„Cel mai bun mod de a-ti aprecia munca este sa-ti imaginezi cum e fara ea.” 

Oscar Wilde

„Puterea celor tineri sta in fapta, a celor batrani in chibzuinta.”

Euripide